Cine suntem noi?

Suntem ființe umane, desigur.

Ne naștem, ne simțim liberi, deși depindem atât de mult de adulți în primii ani ai vieții. De cele mai multe ori suntem veseli, creativi și spontani. Trăim cu cea mai mare intensitate orice emoție. Ne bucurăm de soare ca și cum ne-ar zâmbi nouă în fiecare dimineață. Ne bucurăm de vară, de iarnă, de fiecare anotimp. Fiecare clipă își are propria eternitate. Ne bucurăm de cele mai multe ori de prieteniile pe care băncile școlii le facilitează. Începem să ne proiectăm viitorul, ne dăm seama că avem puterea de a-l influența sau, unii dintre noi realizăm cât poate fi de impredictibil.

(Când uităm) cine suntem?

Încetul cu încetul, uităm de fiecare clipă eternă, de razele soarelui sau de murmurul păsărilor primăvara. Mintea devine un mecanism de control care preia cârma vieții noastre și ne îndreaptă spre idealuri noi, depărtate, tot mai depărtate sau ne ajută să fugim cât mai rapid de cele mai mari frici ale noastre.

Creștem, devenim adulți cu o mulțime de cunoștințe, cu reguli și multe nevoi. Suntem tentați să adunăm lucruri, să consumăm lucruri ca și cum asta înseamnă să fii adult. Cumpărăm obiecte mai mari sau mai mici, care să ne reprezinte.

În căutarea lui « EU »

Am încetat să trăim la capacitatea noastră maximă? Și ce se întâmplă cu atâta potențial ? Unde se risipește energia de dimineață? Încotro să o luăm? Unde să căutăm? și nu în ultimul rând, ce să căutăm? De fapt, ce am pierdut?

Încercăm să răspundem la întrebări și căutăm. “Plecăm în lume ». Citim cărți. Poate începem să facem yoga și să medităm. Povestim cu prietenii. Povestim cu părinții. Se întâmplă uneori ca întrebările să rămână deși tot ceea ce facem sau am făcut este valoros și a contribuit la creșterea noastră personală. În scurt timp, ne dăm seama că această căutare este o căutare de sine. Nu căutăm nimic din ceea ce nu avem deja.

Cam așa începe călătoria noastră interioară (profundă). Este mai mult decât o nevoie de a atinge scopuri stabilite anterior.

Călatorii interioare

Călătoriile interioare, autocunoașterea sau dezvoltarea personală înseamnă reconectarea la acea stare a copilăriei, care ne permite să fim ceea ce suntem și să devenim ceea ce vrem. Ne eliberează de reguli și prejudecăți. Ne lasă libertatea de a alege și de a avea încredere în alegerile noastre.

Dezvoltarea personală şi lucrul cu noi înşine ne învaţă şi ne ajută să conştientizăm că viaţa nu e într-un singur fel, că există culori în ea, că o poţi modela şi că nefericirea, încruntarea, retragerea în noi, sunt doar opţiuni personale, nu ceva impus din exteriorul nostru. Lumea poate fi un loc prietenos și plin de oportunități, dacă ne lăsăm liberi să o vedem așa. Pentru că lumea începe cu fiecare din noi, cu fiecare TU și fiecare EU.

Psihoterapia, consilierea şi cu atât mai mult participarea la grupuri de dezvoltare personală şi autocunoaştere ne ajută să creştem emoţional, spiritual, să avem compasiune față de noi înșine, să găsim claritate şi sentimentul de plenitudine, chiar dacă asta înseamnă pentru început, să faci ceva care nu pare foarte natural pentru tine.